Pe scurt: Fenilpiracetam hidrazida (în engleză phenylpiracetam hydrazide, numită și fonturacetam hidrazidă) este un compus din clasa racetamilor, un analog al fenilpiracetamului la care gruparea amidă a fost înlocuită cu o hidrazidă. Este studiată în literatura despre nootropice, în modele animale de învățare și memorie. Datele la om sunt limitate, iar compusul se vinde doar pentru cercetare.
În România se caută la fel de des „fenilpiracetam” și „phenylpiracetam”, iar rezultatele amestecă de multe ori molecula de bază cu derivatul ei. Mai jos lămurim diferența, explicăm structura și arătăm ce spune, concret, literatura de cercetare.
Toți racetamii au în comun un inel numit 2-oxo-pirolidină (pirolidinonă). Piracetamul este molecula de pornire a familiei. Fenilpiracetamul are în plus o grupare fenil pe acest inel. Fenilpiracetam hidrazida păstrează scheletul fenilpiracetamului, dar înlocuiește gruparea amidă de la capătul lanțului lateral cu o hidrazidă.
O amidă are la capăt gruparea -CO-NH2. O hidrazidă are un atom de azot în plus: -CO-NH-NH2. Diferența pare mică, dar schimbă proprietățile chimice ale moleculei, de aceea fenilpiracetam hidrazida se tratează ca un compus separat, nu ca o altă formă a fenilpiracetamului.
Puțini știu că termenul „nootrop” a fost propus la începutul anilor 1970 de chimistul român Corneliu Giurgea, care a lucrat la piracetam. El a formulat un set de criterii pentru o clasă de compuși care păreau să influențeze procesele de învățare și memorie în modele animale, cu toxicitate scăzută.
Astăzi cuvântul se folosește mult mai larg, pentru orice compus studiat pe indicatori legați de cogniție. În cercetare e mai corect să-l privim ca pe o umbrelă, nu ca pe un mecanism: sub el intră racetamii, peptide scurte precum Semax și Selank și alte molecule cu structuri foarte diferite. Harta completă este în articolul Nootropice: ce sunt, ce tipuri există și cum se cercetează.
Baza de dovezi pentru fenilpiracetam hidrazidă este preclinică, din studii pe animale și pe celule. Compusul este studiat ca analog din clasa racetamilor în paradigme de învățare și memorie la animale și este examinat pentru activitatea neurofarmacologică tipică clasei. Rezultatele din aceste modele nu se extrapolează la oameni.
Pentru a înțelege contextul, ajută ce se știe despre racetami în general. O analiză de referință, publicată de Gouliaev și Senning în 1994, a trecut prin aproape trei decenii de literatură despre piracetam și analogii săi și a concluzionat că niciun mecanism unic, acceptat de toți, nu explică întreaga clasă. Temele de cercetare pentru racetami includ:
Atenție: aceste teme descriu clasa racetamilor în ansamblu. Nu înseamnă că fiecare dintre ele a fost demonstrată pentru fenilpiracetam hidrazidă.
Noopept este un compus sintetic de tip dipeptidă, înrudit structural cu familia racetamilor, dar care nu este un racetam clasic. Este studiat în modele de învățare, memorie și neuroprotecție, inclusiv pentru efecte asupra factorului de transcripție HIF-1 și a semnalizării prin factori neurotrofici. Noopept este înregistrat ca medicament în Rusia, dar nu este aprobat în UE. Mai multe în Noopept: ce este și ce spune cercetarea.
În UE, compușii de acest tip sunt tratați ca reactivi de laborator în cadrul regulamentului REACH, nu ca medicamente. Clasificarea rămâne valabilă doar cât timp sunt descriși la persoana a treia, în context preclinic, fără promisiuni terapeutice.
Statutul din familia nootropicelor este amestecat. Piracetamul este medicament aprobat pe bază de rețetă în mai multe țări din UE, dar nu în toate. Fenilpiracetamul figurează pe lista interzisă a Agenției Mondiale Antidoping (WADA), deci nu este permis în sportul de performanță. Statutul legal se verifică pentru fiecare compus și pentru fiecare țară în parte.
Pentru că numele seamănă atât de mult, confuzia dintre fenilpiracetam și derivatul lui hidrazidic este reală. Spectrometria de masă le deosebește ușor: hidrazida are în plus un atom de azot și unul de hidrogen, deci o masă moleculară mai mare. HPLC arată apoi cât din probă este compusul declarat. Ambele rezultate apar pe certificatul de analiză al lotului, iar cum se citesc aflați din ghidul Certificat de analiză (COA).
Capsulele vin într-un flacon HDPE sigilat. Se păstrează la loc răcoros și uscat, la 15–25 °C, ferite de umezeală, iar fiecare lot se leagă în registrul de laborator de certificatul lui de analiză.
Phenylpiracetam hydrazide 200 mg x 30 capsule are puritate de cel puțin 99%, verificată de un laborator independent prin HPLC și spectrometrie de masă, și certificat de analiză (COA) pentru fiecare lot. Pentru studii comparative găsiți și Noopept 20 mg x 60 capsule. Expediem discret, cu număr de urmărire, din interiorul UE; plătiți cu cardul, prin Google Pay sau în criptomonede.
Da, este același nume scris în română și în engleză. Fenilpiracetam hidrazida este însă un compus diferit, un analog al fenilpiracetamului.
În modele de laborator ale cogniției, ca analog din clasa racetamilor.
Fenilpiracetamul este pe lista interzisă WADA. Laboratoarele care lucrează în context sportiv verifică lista la zi și pentru derivații lui.
Nu, pentru că nu este medicament. Fiecare lot are certificat de analiză.
Nu. Este un compus de cercetare și nu este destinat uzului uman sau veterinar.
Sursă: Gouliaev AH, Senning A. Piracetam and other structurally related nootropics. Brain Research Reviews. 1994;19(2):180-222.
Doar pentru uz în cercetare. Nu este destinat consumului uman sau animal.
BPC-157 este o peptidă de 15 aminoacizi dintr-o secvență a sucului gastric, iar TB-500 este un fragment sintetic al timozinei beta-4. Ambele apar în cercetarea preclinică despre repararea țesuturilor, dar pe căi diferite.
Citește articolul
GHRP-2 și GHRP-6 sunt două hexapeptide sintetice care activează receptorul grelinei (GHS-R1a). Studiile comparative descriu GHRP-2 ca secretagog mai puternic și GHRP-6 ca mai legat de semnalizarea apetitului în modelele animale.
Citește articolul
TUDCA (acidul tauroursodeoxicolic) este un acid biliar conjugat cu taurină, folosit în cercetare pentru studiul acizilor biliari și al stresului reticulului endoplasmatic. Articolul explică termenii, ce arată studiile și cum se păstrează capsulele.
Citește articolul